Într-o lume în care poveștile femeilor rome au fost prea des trecute sub tăcere sau spuse de gagii, un nou volum aduce în prim-plan experiențele femeilor rome, împărtășite și scrise chiar de acestea sau de femei care le-au trăit în timpul lor.
Coordonat de Carmen Gheorghe și Aldessa Georgiana Lincan, volumul Femeile care invocă ploaia, publicat la editura frACTalia, adună zece texte scrise de femei rome din medii și generații diferite, care vorbesc despre viață, muncă, familie, discriminare, rezistență și bucuria de a exista într-o lume, de cele mai multe ori, opresivă. Volumul nu reprezintă doar o colecție de istorii personale, ci și o formă de rezistență și de revendicare a propriei voci și a propriei istorii, spusă dintr-o perspectivă feministă și decolonialistă. Mai mult decât atât, acest demers poate fi privit ca un act politic plin de curaj, de recuperare a memoriei și de redare a demnității, pentru că poveștile scrise ne amintesc că femeile rome sunt mai mult decât niște banale date statistice sau note de subsol în rapoarte sau cercetări făcute de alții. Femeile rome sunt puternice, sunt vulnerabile, sunt creative și muncitoare, sunt supraviețuitoare. Sunt într-o mie și una de feluri complexe și uimitoare. Eroine în viața reală, nu în benzi desenate.
Într-o societate care continuă să ne reducă la stereotipuri și să ne inferiorizeze, volumul nostru nu este doar despre a crea solidaritate între generații și de a spune povești, ci și despre a schimba cine este în poziția de putere pentru a scrie sau a spune aceste povești.
În dialog cu activista E-Romnja Roxana Oprea, Carmen Gheorghe vorbește despre cum s-a născut ideea acestui proiect și volum, despre puterea scrisului ca formă de eliberare și de rezistență, dar și despre cum aceste povești, aparent banale, pot schimba felul în care privim realitatea și experiențele femeilor rome.
Roxana Oprea: Carmen, spune-mi, te rog, cum a apărut ideea acestui proiect/volum și ce nevoi sau lipsuri din spațiul public adresează?
Carmen Gheorghe: Ideea volumului a apărut în conversațiile cu colegele în biroul E-Romnja, unde avem constant discuții despre statutul de inferioritate al femeilor rome, în diferite relații și medii de lucru. Sunt multe practici de putere create, atât în comunitate, cât și în mediul instituțional, spre exemplu, care care nu lasă și nu încurajează fetele și femeile rome să fie prezente în spațiul public, în școală sau pe piața muncii. Și acest lucru, evident că pe cele mai multe le capturează în zona domestică de îngrijire. Pe de altă parte, și această zonă este complet devalorizată, văzută ca o datorie pentru ceilalți, deși această muncă ar trebui remunerată. În munca în comunități, alături de E-Romnja, am auzit atât de multe povești despre femei care au supraviețuit în precaritate și au găsit forme și practici de muncă ce vor fi uitate dacă nu le recuperăm pentru memoria noastră colectivă. Asta pe de o parte.
Apoi, să nu uităm de narativul din societate, plin de prejudecăți la adresa noastră, iar acest lucru, ca femei rome, ne afectează în multe moduri, inclusiv atunci când încercăm să ne găsim un loc de muncă. De aceea, cred că avem nevoie să le spunem generațiilor viitoare de fete rome că au existat femei care au practicat meșteșuguri rome, că au fost și sunt activiste și cercetătoare, artiste și femei supraviețuitoare. Cartea aceasta își propune să aducă un pic de alinare în contexte foarte dificile pentru fetele și femeile rome și poate să fie și o sursă de inspirație pentru ele.
Ce semnificație are titlul volumului?
Goița este o femeie romă care a trăit în Mizil și care a trăit o bună parte din viață mergând din sat în sat sa performeze Paparuda, un ritual de invocare a ploii. Pornind de la tipul de muncă pe care îl practica ea, titlul a devenit pentru mine o metafora care explorează viața și muncile femeilor rome, precum și relația lor cu natura și spiritualitatea.
Ai ales o perspectivă feministă și decolonialistă asupra poveștilor. Cum se traduce, concret, această perspectivă în modul în care femeile rome își scriu și își asumă propriile narațiuni?
Femeile rome au o experiență istorică și contemporană de opresiune și marginalizare care rămâne încă necunoscută și recunoscută. Segregarea spațială în ghetouri, în așezări informale, la periferia satelor și orașelor, violența poliției, rasismul, clasismul și sexismul – toate au creat inegalități economice și politice care definesc, printre altele, sistemul colonizator în Europa. Toate aceste teme sunt adresate prin vocile femeilor rome care sunt personajele principale în această carte, iar faptul că acestea sunt recuperate și puse în lumină prin experiențele lor conferă volumului un caracter profund feminist.
Contributoarele care scriu în acest volum sunt femei rome din medii și generații foarte diferite. Care este firul comun care leagă toate aceste voci și experiențe?
Volumul cuprinde 10 articole scrise de 15 autoare rome din România, Moldova, Spania, Germania și Bosnia. Sunt fie articole colective sau articole individuale despre femei simple din mediul rural sau urban care practicau ritualuri de vindecare, meșteșuguri tradiționale rome, artiste și activiste din diferite țări și contexte. În volum sunt povești despre supraviețuitoare ale Holocaustului, despre traume intergeneraționale și despre metode de vindecare. Articolele sunt scrise într-un mod simplu, deschis și sincer, pentru că ne dorim ca această carte să ajungă un un public cât mai numeros și să provoace audiențele la a reevalua perspectiva asupra muncii.
Ce-ți dorești să lase în urmă acest volum? Sau să provoace? Poate o schimbare de perspectivă, o conversație mai sinceră despre femeile rome, inspirație pentru alte femei să-și spună propriile povești?
Sunt momente în care realizez câtă nevoie avem să scriem și să publicăm istorii ale femeilor rome din comunitățile sau din familiile noastre care ne-au inspirat în viață sau care ne-au oferit acel sistem de suport. Nu doar pentru a rămâne în memoria colectivă, ci și pentru că deschide o conversație despre femeile care ne-au inspirat munca și au devenit modelele noastre. Dar îmi doresc, în mod onest, să fie o oază de liniște și putere feministă de care avem nevoie pentru a continua munca și a arată ca nu doar supraviețuim, dar suntem creatoare ale unor contexte în care ceilalți trăiesc.
Volumul va fi lansat pe 10 decembrie, la Cărturești Verona, de la ora 18:00.
Vă invităm să descoperiți această carte și sperăm ca cele zece povești ale femeilor rome reunite aici să devină un spațiu de dialog și reflecție.